Pages

Tuesday, 27 February 2018

"Desculț" - Zaharia Stancu


"Să nu uiți, Darie!"
Un îndemn pe care l-am purtat cu mine ani și ani. Prima dată, l-am citit într-o culegere de exerciții pentru limba engleză. Apoi, avea să-mi răsune din nou prin îndemnul din romanul lui Maria Arsene. Astăzi, l-am parcurs fără alți intermediari. Citind romanul, am realizat că e mai bine că am sau s-a lăsat atâta vreme până să-l citesc. L-am înțeles altfel. Am înțeles altfel frământările expuse în foile astea care păreau să prindă viață și să strige ele adevărurile pe care le-am uitat sau le-am dori uitate. Pe alocuri, mi-a adus aminte de "Ridicat de la pământ". E ciudat că am înțeles scriitura românească privind-o prin ochii unei scriituri portugheze. Pesemne că popoarele se aseamănă mai mult decât știu ele. Iar bariera limbii devine inexistentă pentru cei ce au trăit aceleași experiențe. De fapt, același lucru îl susține și Zaharia Stancu în roman, menționând că "flămânzii se recunosc între ei după privire", neavând nevoie să-și adreseze vreun cuvânt.
E mult adevăr în romanul "Desculț" al lui Zaharia Stancu. Din sutele de exemple redate, unul dăinuie, din păcate, în continuare în societatea noastră:
"- Muierea nebătută e ca moara neferecată...
- Parcă spusei c-o iubești!...
- Tocmai de-aia..."
La final de roman, mi s-a îngăduit un alt îndemn pe care să-l port cu mine de acum încolo:
"Caută în toate câte le vezi tâlcul lor adevărat și adânc, Darie!"

Sunday, 25 February 2018

În contratimp, 2016

Secrete, secrete și iar secrete. Neprevăzutul, firea umană, fidelitate, dragoste, avere, faimă și relații de familie. Iată câteva din ingredientele acestui film incitant. Scenă după scenă veți fi asaltați de noi și noi indicii care vă vor face să vă schimbați părerea cu privire la identitatea vinovatului.
Pe scurt, un antreprenor de succes este acuzat de crimă și, presionat de timp și de apariția unui martor-surpriză, trebuie să ofere cât mai multe informații pentru a-și consolida cazul și nevinovăția.
Un film musai de văzut!

Friday, 23 February 2018

Un video de la lansarea romanului "Cusătoresele"

Cineva a spus că dacă îți dorești foarte mult să citești o carte despre un subiect anume și acea carte nu există, ar fi bine s-o scrii chiar tu. Și am. Iar mai jos aveți un mic video de la evenimentul de lansare a cărții care nu a mai fost scrisă până acum.

Monday, 19 February 2018

Peste timp

Recitesc cărțile dragului Vlad și descopăr, cu multă surprindere și încântare, lucruri pe care nu le-am remarcat, afinități și coincidențe. Ca de pildă asta 
Nuvela a plecat de la îndemnul de pe prima pagină din cartea O.K.” scrisă de Maria Arsene.
Deși știu că e ușor să le dai semnificație anumitor întâmplări, îmi rezerv naivitatea de a crede în semne.
Și când te gândești că multă vreme și eu am crezut că Maria Arsene a fost o femeie!

Thursday, 15 February 2018

Suntem diferiți, iar acest lucru ne dă farmec. Nouă și lumii noastre.


O campanie frumoasă își oglindește chipul pe meleagurile noastre. O campanie care are în centrul ei educația. Am fost invitată și am răspuns cu multă mândrie invitației.
M-am tot gândit dacă să scriu din perspectiva unui profesor (dat fiind că la un moment dat m-am mândrit și eu cu apelativul doamna - profesorii știu de ce), dar am ales să scriu din perspectiva unui elev. Cu toții am fost la un moment dat elevi și înțelegem mai bine decât oricine anumite probleme ale educației. Mai ales pentru că acum avem ocazia să le privim și dintr-alte unghiuri.
Mă număr printre aceia care consideră că experiența trăită formează părerea. 
Iar părerea mea o găsiți mai jos:

Copil fiind, nu înțelegi de ce ține atât de mult lumea la scrisul citeț. Dacă ești ambițios, încerci și încerci până când reușești să obții ceva de Doamne-ajută. De nu, rămâi cu gustul amar că  nu te-ai ridicat la standardele așteptate. Încerci să pătrunzi misterul rotunzimii literei a, dar ceva îți scapă. E drept, litera scrisă de tine e ușor colțuroasă, prezintă iregularități și, pe alocuri, ștersături. Dar se înțelege. Am înțeles-o eu, a înțeles-o mama și a înțeles-o și colegul de bancă, Mircea.
Mircea e apreciat. El posedă acel scris citeț. Dar e mai dificil cu cifrele. Sigur, le poate scrie, dar îi este mai greu să le calculeze. Am încercat să-i explic cum calculez eu, dar se vedea clar pe fața lui că nu mă înțelege. Hm, oare abilitatea de a face calcule este precum scrisul citeț?! Cine posedă o asemenea abilitate se mândrește cu ea; și cine nu, se ascunde cât poate, încercând să nu fie descoperit prea curând?!
Eu sunt Ana. Eu le posed pe amândouă. Scriu citeț și sunt maestră la făcut calcule. Mai greu e cu păstrarea liniștii. Îmi place să vorbesc. De fapt, am aflat asta de curând, de la o prietenă. Dar vorbitul mă calmează și mă ajută să mă concentrez. Când e liniște în clasă, iar noi avem de scris sau de calculat, mă trezesc admonestată. Vă vine să credeți că nici măcar nu realizez când încep să vorbesc?! Se întâmplă, cumva, fără mine. La fel cum i se întâmplă Mirunei când încearcă să scrie citeț. Scoate limba. I-am spus că nu e frumos să scoți limba. Chiar dacă, teoretic, nu încalci nicio regulă de bună purtare. E urât să scoți limba la cineva. Caietul sigur nu se supără. Cum să se supere?! Bine, poate se supără când îl pătează cu cerneală.
Cerneala e albastră. De fapt, există și roșie și neagră, dar noi, elevii, avem voie s-o folosim doar pe cea albastră. Uneori, această regulă impusă, ne face să ne răzvrătim. Iar în acele momente, facem rost de cerneală roșie și scriem pe ultimele foi din caiet. Cei mai curajoși dintre noi păstrează acele foi. Și ce dacă profesorii sau părinții descoperă că am scris cu altă cerneală?! Am vrut și noi să vedem cum e să scrii cu cerneala unui om mare. Am vrut să ne simțim și noi oameni mari. N-a durat mult, dar ne-a plăcut. Noi, elevii, considerăm că nu e o greșeală atât de mare, să vrei să scrii ca un adult. Scriind ca un adult poate că și propunerile noastre ar fi luate mult mai în serios. Poate chiar și încurajate. Noi, elevii, suntem harnici și vrem să învățăm. Și vă scriem acum cu cerneală roșie, să ne puteți lua în serios: suntem diferiți, iar diferențele dintre noi nu trebuie folosite pentru a ne pune mereu în relație de competiție unul față de celălalt. Poate ne încurajați să obținem rezultate din plăcere și nu pentru că „Maria are un scris mult mai citeț ca al tău”. Acest lucru nu ne place. Am semnat cu roșu. Noi, elevii.

Sunday, 11 February 2018

‘Cincizeci de nuanțe ale feminismului’


În ziua de astăzi, să te declari feminist/ feministă îmi pare un gest de curaj. Și asta pentru că va trebui să faci față obprobriului public. La auzul cuvântului feministe, lumea își închipuie femei iritate, păroase și care detestă bărbații.
Cartea Cincizeci de nuanțe ale feminismului’ încearcă să ne demonteze prejudecățile cu privire la feminism. Nu numai că feminismul ia mai multe forme, dar el continuă să se auto-actualizeze an de an, fie că realizăm sau nu. Cincizeci de femei își scriu părerile cu privire la legătura pe care o au cu acest curent, idee sau fel de a trăi, dacă doriți. Cincizeci de păreri care te fac să înțelegi că nu știai, de fapt, chiar totul despre feminism. Păreri care te fac să te întrebi și să începi să faci curățenie prin prejudecățile tale.
O carte ce trebuie citită de femei și bărbați, de băieți și fete, adolescenți și adolescente și de toți ce-și închipuie că au înțeles întregul spectru al existenței lor.

Thursday, 1 February 2018

Fragment din romanul "Cusătoresele" de Emilia Muller

Vineri, 9 februarie 2018, romanul "Cusătoresele" își prezintă R.O.G.V.A.I.V.-ul.
Veniți la ora 19:00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pentru o explozie de culori.