Pages

Thursday, 4 May 2017

Vlad Mușatescu - Unchiul Andi - "Detectivul" și nepoții săi

Măiestrică, e din nou ziua ta. Și cum am putea să te celebrăm altfel decât prin scrisul tău?!

Fragment

Și, în aceeași clipă chiar, primii o lopată în cap. Noroc că era de lemn. Lopata, nu capul.
- Aoleo! am strigat îndurerat, frecându-mi vârtos creștetul.
- De ce aoleo? ... Nu-ți pare bine că mă vezi? am deslușit imediat vocea mătușă-mii Ralița.
Nedumerit de pretențiile dânsei, care-mi mai cerea s-o și văd, și încă în plină beznă, după ce-mi otânjise scăfârlia, precum și de apariția ei atât de neașteptată, am rămas un moment fără glas.
- Ce-i cu matale aici? am răcnit după un timp, cât mai puternic, anume pentru a-i preciza mătușă-mii locul unde mă aflu, ca să nu mă pocnească iarăși în devlă.
- Măi băiete, cum de poți pune o asemenea întrebare? s-a auzit numai vocea lui tanti Ralița, deoarece pe dânsa tot nu o vedeam. Nu era firesc să fiu îngrijorată de situația voastră, a ta și a nevesti-ti, când am văzut cum a viscolit toată noaptea? ... De-aia am pornit către voi, să vă dezăpezesc! ...
- Tocmai din bariera Vergului? mă mirai eu, nevenindu-mi să-mi cred urechilor.
- Exact și întocmai! m-a informat mătușă-mea. Și mi-am luat și două lopeți cu mine...
- De ce două?
- Pentru c-așa aveam nevoie! Una, de lemn, ca să lucrez la zăpada spulberată, și încă una, de fier, să sparg ghețușca... E tehnic?...
Bucuros că o folosise pe cea mai întâi pomenită, și nu pe cealaltă, cu care mi-ar fi putut crăpa capul, mă felicitai că am o astfel de mătușă. Deoarece nu se prea găsește așa ceva, oricum și oriunde. Cu atât mai mult, cu cât bătrâna depășise de multișor vârsta de șaptezeci de ani.
Asta, în vreme ce locatarii din casa noastră mai aveau zdravăn până la pensie, dar dormeau pe sparte.

Bravo lor, halal oameni!

No comments:

Post a Comment