Am cerut un cappuccino. A venit însoțit de un mic biscuit. Scrisul de pe
ambalaj îmi captează atenția. “Visez și visez” citesc, și parcă în cap îmi rulează faimoasa melodie a lui John
Lennon. Și prima dată când am ascultat-o. Bucătăria părinților mei, în care un
radio își ia rolul în serios de a fi zgomot de fundal. Ignorat sau nu. Pe
atunci nu știam ce înseamnă cuvintele alea, îmbinate atât de frumos cu ritmul
melodic. Aflasem de la tata, pe scurt, povestea lui John Lennon și tonul lui
îmi dădea de înțeles că îi părea rău de destinul cântărețului. Astfel că multă
vreme melodia ajunsese să îmi fie sinonimă cu tristețea unui destin curmat
brutal. Apoi, am înțeles limba și însemnătatea cuvintelor. Și nu știu de ce,
dar mi s-a părut cu atât mai trist cântecul. Poate și pentru că nu puteam
separa acel destin tragic de mesajul optimist al cântecului.
Dar astăzi, ambalajul nu ducea cu gândul la nimic tragic. Mesajul
optimist, pesemne, că a învins. M-am întrebat adesea dacă e mai bine să visezi
sau nu. Continuu să cred că e mai bine. Și cuvintele ăstea de pe ambalajul de
astăzi par să suțină la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu