Pages

Tuesday, 28 April 2015

Precum o masă de lemn în mijlocul unui lan de rapiță

Sub pantofii mei scrâșnesc pietricele. M-am învățat să pășesc cu atenție, privind în jos. Mi s-a tot spus că e un semn de resemnare. Nu e. M-a impresionat povestea lui Harap-Alb, și am grijă să nu-mi strivesc norocul. Nu se știe niciodată când ești supus la vreo încercare și ai nevoie de o aripă de furnică sau de albină.
Stângul, dreptul, stângul, dreptul. Câtă siguranță îți pot pricinui lucrurile care nu se pot schimba niciodată! Pumnii mi-i țin strânși în buzunarele jachetei și înaintez. 

No comments:

Post a Comment