Pages

Friday, 10 January 2014

Fericire

Trei dame bine si un copil. Toti se rasucesc pe un balansoar cu patru locuri. De la stanga la dreapta. Se opresc. Ating pamantul cu varful picioarelor si se rotesc mai departe. De data asta de la dreapta la stanga. Copilul rade, privind fermecat la ele. Rad si damele. Mai ales la gandul ca cineva le va vedea de la fereastra si se va amuza pe seama lor. Ce nu stiu ele e ca nimic dintr-o asemenea priveliste nu poate deveni ridicol. Doar extraordinar de miscator. Sa traiesti « la mintea copiiilor » a fost atata amar de vreme pus la colt incat am ajuns sa credem ca e ceva rau. Ca ar trebui sa ne temem de a mai fi copii. Pun perdeaua la loc si nu-mi pot sa-mi ascund zambetul. De fapt, nici nu incerc. De undeva de afara razbate un « Eeeee! Ha ! Ha ! Ha ! »

No comments:

Post a Comment