Pages

Tuesday, 24 December 2013

Mentori

Atunci cand esti copil ai nevoie de incurajari. Ai nevoie sa stii ca exista oameni care au chiar mai multa incredere in tine decat ai tu. Si mai ales, ai nevoie sa ti se aduca aminte constant ca trebuie sa continui sa lupti, chiar si atunci cand ai dat gres.
Eu am fost un copil cu preocupari diferite de cele ale celor de varsta mea. De pilda, n-am stiut niciodata sa raspund la intrebarea « Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare ? ». Si daca stau si ma gandesc, nici acum nu am un raspuns clar. Nu mi-am dorit cu ardoare sa cresc cat mai repede. Desi ori de cate ori aveam ocazia, purtam pantofii cu toc ai mamei. Aveam o dorinta atroce de a citi toate povestile din lume, de a juca « Ratele si vanatorii », « Matele-ncurcate », « Mamaliga frige » etc.
Apoi, in liceu fiind, am descoperit ca-mi place engleza. Lucru confirmat de altfel si de Sorel. Insa autentificat de profesorul meu de limba engleza din ultimii doi ani de liceu. Datorita dansului m-am prezentat la olimpiada de limba engleza, iar rezultatul ne-a luat prin surprindere pe amandoi.
Mi-amintesc cu drag momentul din ora cand efectuam verificarea temei. Fiecare participa macar cu un raspuns. De aceea ne si placea ora de engleza, se desfasura democratic si relaxant. Astfel ca daca se intampla sa mai am o varianta la raspunsul initial dat, ridicam mana cu incredere. Iar atunci domnul profesor graia zambind : « La cererea unui numeros public, format din Emilia, mai avem o varianta ».

Cred ca a fost singurul pedagog care a reusit sa trezeasca in mine sentimentul de competitie. Si ce e si mai frumos: sentimentul de competitie cu mine insami.

No comments:

Post a Comment